acasa...

sunt trista... stau si ma gandesc la un singur cuvant: "acasa". Mi-e dor sa fiu acasa, vreau sa fiu acasa...
aici nu ma gandesc la o casa, o locuinta, ma gandesc la iubire, caldura, liniste. asta ar insemna pentru mine acasa. asta imi lipseste...
dau timpul inapoi si ma gandesc la perioada copilariei, o perioada in care m-am simtit acasa, am fost iubita, ocrotita...
acum, dupa atatia ani, mi-e dor de acest sentiment unic.
in timpul facultatii m-am simtit din nou acasa, dar din pacate doar pentru o perioada scurta...m-am indragostit, am iubit si am fost iubita. ce frumos e sa fii indragostit, sa iubesti, sa fii iubita, sa zambesti tot timpul fara un motiv anume, sa simti ca plutesti :)
a fost o perioada, cand intr-adevar ma simteam acasa :) nu a durat mult, dar nu regret nici o clipa sentimentul trait, chiar daca au trecut 3 ani si suferinta ce a urmat despartirii inca nu a disparut...regret doar un singur lucru, faptul ca nu am avut puterea sa lupt..."Timpul vindeca ranile" asa se spune, dar nu cred. Sunt eu mai speciala? ranile mele nu s-au vindecat dupa 3 ani...cat sa mai astept? singura solutie pentru a uita, ar fi probabil plecarea din acest oras frumos, oras in care m-am simtit acasa, oras in care mi-am trait cei mai frumosi ani...
as vrea sa uit fara sa fiu nevoita sa fac acest pas...
as vrea sa fiu din nou acasa...cer oare prea mult?

copilaria....

" Nascuti la inceputul anilor 80, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca „noi nu stim nimic". Suntem ultima generatie care a jucat `scunsea, Castel, Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasi, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii care au strigat „Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca. Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare. Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznice de nepotrivite cromatic.Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPYBIRTHDAY la aniversari.Spuneam misto si fain in loc de cool. Am sorbit din ochi Beverly Hills, Melrose Place, TwinPeaks, Dallas.. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s-a certat Mila cu Shiro.Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si TakeThat, si inca nu auzisem de manele; singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, „muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!".Am citit Licurici, Pif si Hercule (care aveau cadou niste jucarii bestiale) si am baut Cico si sucuri de la tec fara sa ne fie teama ca au prea multe E-uri, iar la scoala beam toata clasa dintr`o sticla de suc fara teama de virusi. Noi am injurat arbitrul care ne-a furat la meciul cu Danemarca, si poate ca tot noi i-am trimis 10000 de mailuri de „dulce".Noi nu ne dadeam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris si jocuri de televizor, de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf.Abia asteptam la chefuri sa jucam Fantanita, sau Flori, fete sau baieti, sau Sticla, sau Adevar sau Provocare, sau orice ne dadea un pretext sa pupam !pe gura! pe cine „iubeam". Noi suntem cei care inca au mai „cerut (sau li s-a cerut)prietenia", care inca roseam la cuvantul „SEX", care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in cap la colegi, care am completat mii de oracole, sperand ca iubitul sau iubita va citi acolo unde scrie "De cine iti place?" ca ne place de el/ea.Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere; nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacut de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata, ne-am tavalit si balacit prin toate baltile si nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam. Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea „Feriti-va de magarus". Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de first-timers…Daca esti de-al nostru… Felicitari!"

Cu ceva timp in urma am fost la un training la Bran, unde la un moment dat trebuia sa desenez ceva ce sa ma reprezinte. Am desenat o carte... Nu neaparat pentru ca imi place sa citesc. Cartea poate insemna mai multe, de ex: cunoastere, relaxare, distractie, dar contine si secrete. Asa ma consider eu, o carte, pe care daca o deschizi, o cunosti, nu-ti va parea rau :). Pentru prieteni sunt o carte deschisa...
Sunt o persoana norocoasa, pentru ca am prieteni, iar putinul timp liber pe care-l am, mi-l petrec cu ei. As vrea sa cred ca nu am dusmani...:P
Imi place sa ma distrez, sa ies cu prietenii, sa citesc. sa dansez, sa ascult muzica, sa ma uit la Tv, si ar mai fi, dar nu vreau sa va plictisesc...:P
Imi plac aproape toate genurile de muzica, chiar si manelele, dar nu ma consider manelista. Ascult is special muzica veche cantata de Laura stoica, Madalina Manole, Compact si ceilalti artisti cu muzica carora am crescut :)Nu-mi place minciuna, nu-mi place sa mi se ascunda adevarul...chiar daca doare...Inca ceva ce nu-mi place: ciocolata :)
Cand iubesc, iubesc cu toata fiinta mea si nu insel. Eu cred ca intr-o relatie inseli doar daca iti lipseste ceva, asa ca atunci cand iubesc, incerc sa fac in asa fel incat sa nu lipseasca nimic :)Cam atat despre mine. Daca are cineva ceva de adaugat, sa ma anunte ;)